Vadim Calugher între trecut şi viitor.

Vadim Calugher – în vîrstă de 18 ani, născut la 7 septembrie 1995 în oraşul Orhei. A început să practice fotbalul la vîrsta de 6 ani. Primul său antrenor a fost Vitalie Lisu. La Milsami este din august 2011 unde a evoluat pentru echipa a doua. Din ianuarie 2012 a fost convocat în lotul echipei de bază. De meserie este mijlocaş. În prezent căpitanul Selecţionatei Moldovei U-19.

Vadim, cum ai ajuns la Milsami şi cum ai devenit jucător de bază la o vîrstă atît de fragedă?

  A fost un parcurs destul de interesant şi totodată foarte greu. La drept vorbind dorinţa de a juca fotbal de performanţă m-a făcut să ajung aici dar totodată şi soarta mi-a surîs la momentul potrivit. Istoria mea începe de la juniorat pe cînd aveam 16 ani şi am avut ocazia să ajung la Milsami-2. În vara anului 2011 pe cînd se forma a doua echipă am mers şi eu să îmi încerc puterile. Nu ştiu cum s-a primit dar am rămas în lotul selectat. La început practic nu am avut meciuri în picioare, poate din cauza că eram prea tînăr sau antrenorul nu a văzut în mine ceva potenţial. Şi totuşi zi de zi mă antrenam şi mă străduiam să capăt încrederea antrenorului. Norocul mi-a surîs în iarnă, cînd a doua echipă evolua în campionatul de iarnă iar la meciuri venea antrenorul principal de la prima echipă, pe atunci era Serghei Cleşcenco. Atunci am jucat pentru prima dată în 11 de start împotriva echipei Dacia-2 Buiucani. A urmat meciul amica dintre Rapid Ghidighici si Milsami-2 în care am jucat aproximativ 20 minute iar după acest meci am fost invitat să mă antrenez cu echipa de bază. Să fiu sincer am fost şocat de această noutate, nu îmi venea să cred că voi merge să mă antrenez alături de aşa jucători ca Andrian Sosnovschi, Xavier Ademar sau Adrian Grigoruţă.
  A fost foarte greu la început aveam doar 16 ani iar eu deja făceam un pas spre visul meu. Iniţial mă pierdusem cu firea şi mă simţeam nu în apele mele dar datorită colegilor noi de echipă am reuşit să trec peste asta. Întradevăr Milsami este o familie, aici suntem uniţi şi ne ajutăm unii pe alţii.
  În componenţa de bază cred că am ajuns mulţumită faptului că am muncit mult şi am căpătat încrederea antrenorului.

Ce momente de neuitat ţi-au rămas în memorie fiind la Milsami?

  În memorie mi-a rămas dubla cu francezii de la Saint-Etienne din turul trei preliminar al Europa League, mai ales primul meci din Franţa. În acel meci a fost o atmosferă superbă chiar dacă am jucat în deplasare, suporterii francezi au o cultură aparte de susţinere a echipei favorite. 25 000 de oameni au cîntat din primul minut pînă în ultimul încurajînd echipa. Un moment emoţionat a avut loc la începutul meciului, fiind rezervă la acest meci am fost martorul unui gest pe care în Moldova nu l-aşi fi văzut – Crainicul stadionului a anunţat că la meci sunt prezenţi cîţiva suporteri din Republica Moldova la care toţi cei 25 000 de oameni s-au sculat în picioare şi în semn de respect le-au aplaudat. Un moment de neuitat care mi s-a întipărit în memorie şi m-a lăsat fără cuvinte la această fază.