Ioan Chirilă ar fi împlinit 87 de ani. Un material documentar despre basarabeanul care a încântat România

Cunoscutul jurnalist sportiv şi criitor de cărţi cu tematică sportivă, Ioan Chirilă, ar fi împlinit azi frumoasa vârstă de 87 de ani.

Ioan Chirilă s-a născut în 1925, pe 25 octombrie, lângă Ismail, o localitate din sudul Basarabiei aflată actualmente sub jurisdicţia Ucrainei. Tatăl său, Ştefan Chirilov, era unul dintre fruntaşii satului Caraiaclia, fiind decorat cu diverse ordine ale muncii, primar şi preşedinte al Băncii Populare din sat. În anul 1940, Ioan Chirilă, împreună cu familia sa, au trecut Dunărea şi s-au stabilit la Galaţi, după care s-au mutat la Brăila.

Motivele le putem lesne deduce, multe familii de basarabeni alegând în acea vreme România, în dauna sovieticilor. A devenit student al Facultăţii de Drept din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1949. A jucat fotbal, dar a abandonat după o accidentare. A trecut apoi pe la volei, tenis sau atletism, unde a practicat aruncarea greutăţii.

Din 1951 intră în lumea jurnalisticii, ca redactor sportiv la Editura Uniunii de Cultură Fizică şi Sport. Din anul 1959 este cooptat la "Sportul popular", unde lucrează timp de 40 de ani, urcând treptele ierarhice. A avut o emisiune şi la Radiodifuziunea română.

A participat la nouă turnee finale de campionat mondial de fotbal şi la două ediţii olimpice. Majoritatea acestor evenimente au fost închise apoi între scoarţele unui volum. A publicat peste 27 de cărţi cu tematică sportivă, în care însă sportul nu era decât un pretext pentru o prezentare amplă şi romanţată a oamenilor şi a faptelor care se petreceau alături de fenomenul sportiv.

Şepcile roşii, World Cup 66, Argentina, Şi noi am fost pe Conte Verde, Zile şi nopţi pe stadion, Nadia, Ar fi fost prea frumos, sunt doar câteva titluri din impresionanta sa carieră publicistică. Ioan chirilă a fost şi un traducător de excepţie. Graţie mediului în care şi-a petrecut copilăria, a putut apoi să traducă din limba rusă de la piese de teatru până la cărâi tehnice. S-a stins din viaţă la 21 noiembrie 1999, la Bucureşti, într-un moment în care mai avea încă multe de spus în presa sportivă românească. Au rămas în urma sa o operă monumentală, metafore greu de egalat, dar şi o gală anuală a premiilor, care îi poartă numele.