Învinşi la CM, rugbiştii au fost primiţi cu urale și flori. Fotbaliştii care merg la EURO au fost aproape ignoraţi

Rugbiștii echipei naționale a României au fost primiți cu urale pe aeroportul Henri Coandă, la întoarcerea din Anglia, acolo unde au participat la Cupa Mondială, competiție la care suntem singura țară calificată la fiecare ediție.

Duminică a fost o zi importantă pentru sportul românesc, deoarece două echipe naţionale luptau în meciuri decisive pentru îndeplinirea obiectivului. Reprezentativa de fotbal trebuia să învingă pe terenul uneia dintre revelaţiile din fotbal, Feroe, pentru a nu depinde de niciun alt rezultat ca să se califice direct la EURO 2016 (primul turneu final la care participăm după 8 ani de pauză), în timp ce rugbiştii antrenaţi de galezul Linn Howells ar fi trebuit, după Canada, să învingă şi Italia, una dintre participantele la "Turneul celor 6 naţiuni", pentru a merge direct la Cupa Mondială din 2019. Privirea paralelă asupra celor două sporturi a continuat şi luni, când fotbalul şi rugbyul au revenit pe aeroportul Henri Coandă din Bucureşti.

Iar primirile făcute celor două loturi au fost diametral opuse. Raţ şi compania au trecut aproape nebăgaţi în seamă, doar Budescu primind câteva aplauze, în timp ce Surugiu, Macovei şi ceilalţi au produs o explozie de simpatie în momentul în care şi-au făcut apariţia în terminalul Sosiri. Câțiva fani i-au așteptat pe "Stejari" cu bannere, steaguri și mascote, iar printre ei s-a numărat și viitoarea soție a lui Forin Surugiu - care a cerut-o în căsătorie chiar pe stadion, în fața a zeci de mii de spectatori, la finalul meciului cu Irlanda, din a doua etapă.

În faţa celor două situaţii diametral opuse, se ridică mai multe semne de întrebare. Oare românii s-au obişnuit atât de mult cu calificările la turneele finale, unde, totuşi, în ultimii 15 ani ne-am mai calificat doar o dată? Sau lumea a fost atât de dezamăgită de poticnelile din jocurile cu Irlanda de Nord, Ungaria, Grecia şi Finlanda încât nu s-a mai putut bucura pe măsura performanţei? Sau pur şi simplu atitudinea de multe ori superioară afişată de fotbalişti, spre deosebire de intervenţiile mai populare ale celor care joacă balonul oval, i-a deranjat pe oameni? Ori zecile, poate sutele de mii de euro pe care fotbaliştii îi câştigă la o calificare, spre deosebire de alţi sportivi, care se sacrifică cel puţin la fel de mult?

Probabil că e vorba despre puţin din toate pentru că altfel este greu de explicat de ce performanţa fotbaliştilor, pentru că realmente este o performanţă, e tratată total diferită faţă de participarea României la Cupa Mondială din Anglia. Probabil că ar fi mult mai productiv să plecăm de la realitatea că sportul românesc nu mai este unul de prim plan în lume şi să ne bucurăm de fiecare succes la o competiţie, indiferent de sport, fără să mai facem parastas la orice insucces. E adevărat însă că e greu să fii tu, suporterul, echilibrat în reacţii, iar un rugbist să plângă la imn, iar un fotbalist să transmită că le-a dat o palmă celor care n-au crezut în ei.