Noi cu cine rămânem? Cu românii sau cu ruşii?

Să nu credeţi cumva prieteni că această întrebare depăşeşte cumva spectrul sportiv.

Nu ne permitem să depăşim această limită şi să imixtionăm cu planurile ideologice, politice, militare sau de altă natură. Întrebarea din titlu se axează pe o realitate sportivă, Moldova fiind cumva la mijloc între România şi Rusia, într-o dispută surdă, care durează de mai bine de doi ani. Concret, Moldova este a doua ţară din lume care are o federaţie sportivă naţională de oină, după România. Federaţia Română de Oină a făcut ceva eforturi de popularizare a oinei la nivel internaţional, reuşind să atragă lângă ea ţări cum ar fi Serbia, unde se joacă oină bănăţeană, sau Germania, care practică schlagball.

Ar mai fi şi Polonia, unde se joacă schlagball, Suedia, Irlanda sau SUA, ţări în care de asemenea se practică un sport cu baston şi minge mică şi cu care forul de la Constanţa a luat legătura pentru înfiinţarea unei Federaţii Internaţionale a Sporturilor Tradiţionale cu Mingea Mică. Oina românească a făcut furori şi la un festival recent desfăşurat la Siaulai, în Lituania.

Pe de altă parte, demersurile românilor de a strânge mai multe ţări sub aceeaşi cupolă, s-au lovit repetat de refuzul ruşilor, care practică lapta. În fond, cele două jocuri sunt asemănătoare, oina fiind un fel de lapta modernizată. Rusia şi Ucraina au federaţii naţionale de laptă, dorind şi ele să se organizeze într-un for internaţional. Disputa se duce deci între români şi ruşi, fiecare dorind să îşi propulseze pe eşichier internaţional propria variantă.

Moldova nu are doar federaţie de oină, ci şi una de laptă, condusă de Ion Bucur Tudor. Despre Federaţia de Oină la momentul actual se ştiu foarte puţine lucruri, pentru că activitatea s-a subţiat vizibil, iar despre apariţii în presă nici nu poate fi vorba. Din câte se pare, luna viitoare este programată o rundă de discuţii între Rusia şi România, la Moscova, referitoare la această problemă. Ţinând cont de cele de mai sus, Moldova s-ar putea să joace un rol cheie, având posibilitatea să încline balanţa spre oină sau laptă, la nivel internaţional.

În trecut, în luna octombrie, de hramul Chişinăului, în capitală se organiza un turneu internaţional mixt, de oină şi laptă, cu participarea Rusiei, Ucrainei, României şi Moldovei. Cele patru jucau atât oină cât şi laptă. Din lipsa fondurilor, această competiţie, implicit şi tradiţia oinei sau laptei, riscă să fie îngropate şi date uitării.