Așa am urcat - toți - pe podiumul olimpic

(Fragmente din cartea ziaristului Ion Robu "Noi la Olimpiada de la Londra". Începutul - pe 26 octombrie

21.07.2012

Ordine britanică, respect faţă de chinezi

Au mai rămas, în fond,  doar cîteva zile pînă la Olimpiadă. Ultimul obstacol, creat la executivul APSM de N.B. (era şi de aşteptat), I.O., V.D. (de necrezut, dar adevărat), E.C. (nu credeam, fiindcă niciodată nu i-am făcut nici un rău), este depăşit - am primit şi viza de intrare în Marea Britanie. Responsabilul de ordine din cadrul respectuoasei instituţii cu care am schimbat cîteva vorbe, opinii succinte, în ziua depunerii documentelor, fiind sesizat elegant de cineva că a încălcat astfel regulamentul, este de data aceasta de serviciu la uşa de la intrare.

Este curios să afle dacă am primit "undă verde".

 Îi prezint paşaportul cu fila ştampilată. Mă felicită sincer cu o atingere de palmă în dreptul inimii, după care ambii dorim spontan, concomitent,  să dăm şi mîinile. Însă, cum? Doar ghişeul ferestrei permite numai prezentarea documentelor. Soluţia vine repede. Ne atingem prin intrarea minusculă degetele mîinilor. Este suficient. Contează doar, în ultimă instanţă, gestul. Aud un "Drum bun!". Îi mulţumesc pentru urare. Încă un mit despre severitatea, rigiditatea englezească se spulberă în ochii mei. 

Peste cîteva zile primesc, cu marele suport al Lilianei, programul cultural al aflării la Londra. Este foarte interesant, variat. Vizite la stadionul clubului de fotbal Arsenal, la campusul selecţionatelor Africii de Sud, Irlandei, Chinei, Japoniei şi Braziliei, la un local  unde se va povesti şi degusta faimoasa bere Fuller,s Brewer, la Tower Bridge, London Bridge, un tur cu autobuzul noaptea prin Londra, vizitarea unui sătuc din preajma Londrei unde se produce vin englezesc (Discover English Wines), o călătorie prin vecinătatea Satului Olimpic.

Foarte drăguţ din partea gazdelor. N-ai ce spune. Îmi apare involuntar în memorie ediţia precedentă a Jocurilor Olimpice (Beijing International Media Centre). Ce frumos şi bine organizat a fost totul. Toate condiţiile de lucru, cantină unde, cu un dolar, mîncai de-ţi aminteai de fiecare dată despre bancul cu ţigănaşul pus pe plîns în ziua de Paşte, biletele zilnice oferite de organizatori la diferite manifestări culturale. Din cauza programului supraîncărcat de lucru - zilnic urma să trimit ştirile la AIS MOLDPRES, reportajul radiofonic pentru Antena C, cronica pentru publicaţia "Moldova Suverană" - am dat curs numai la trei dintre ele: Zidul Chinezesc, oraşul vechi și reşedinţa împăraţilor.

Ce mai, organizare şi desfăşurare a Olimpiadei la cel mai înalt nivel posibil. Mi-au fost întrecute atunci toate aşteptările. Mă întreb. Este oare posibil ca britanicii să-i depăşească la aceste capitol pe chinezi? Să fie ei mai organizaţi, pedanţi decît proverbialii germani?

22.07.2012

Punctele-cheie ale deplasării şi interesele eterne

Frumos, interesant program cultural, ce mai vorbă. Dar nu pentru asta m-am făcut luntre şi punte ca să trec canalul Minecei şi să ajung la Londra.  Am în faţă un calendar sportiv mult mai captivant - orarul evoluării liderilor echipei naţionale, a celor de care se leagă speranţe multe de mărire, glorie, proslăvire  şi - de ce nu - intrare în istorie nu doar ca participanţi la Jocurile Olimpice, ci şi pentru eternitate, nemurire.

Un medaliat  olimpic ar însemna să revenim toţi pe cai albi la Chişinău, să figurăm în lista ţărilor care au cucerit distincţii, aproximativ 80 din cele peste 200 de state participante. Ar fi o performanţă ce ar eclipsa toate neajunsurile semnalate în sportul autohton ani de-a rîndul,  carenţe care persistă, dar, cu toate acestea, cu excepţia accidentului de la Atena (2000), care nu au blocat ascensiunea moldovenilor pe podiumul de premiere.

Aşadar, unde trebuie să fiu mort-copt, numai ochi şi urechi, fixînd totul în memorie şi suflet. Să văd chipul radios al cîştigătorului, să fiu în preajma triumfului său, al nostru, să jubilăm împreună la o distanţă doar de cîţiva metri. Vreau totul "pe viu". Cu emoţii ce te copleşesc, cu izbucniri de legitimă mîndrie că sîntem o naţiune, un popor, care înfruntă cu demnitate intemperiile tuturor crizelor prin care, din voia soartei, aşezării geopolitice, ne este dat să trecem.

Pe 29 iulie va susţine primul său meci boxerul Vasile Belous (69 kg), marea descoperire a antrenorului emerit Petru Caduc, găsit într-un sătuc de pe lîngă Otaci, instruit ani de zile cum să dea precis cu pumnii dacă năvăleşte duşmanul. În limbaj pur sportiv, adversarul, concurentul, din  corzile ringului. Este, totuşi, o bătălie. Prima după care, dacă cîştigă, ne vedem în aceeaşi arenă pe 3 august, apoi pe 7, 10 august şi războiul (turneul) s-a terminat. Ar fi frumos să fie aşa. Sper.

Pe 3 august va concura cel mai experimentat atlet moldovean, Ion Luchianov (3 mii metri cu obstacole). Finala este programată pentru 5 august. Ambiţioasa Zalina Marghieva, cea care dă tare cu ciocanul deja de cîţiva ani la rind, va începe concursul pe 8 august. La 10 august va avea loc finala. Aceleaşi gînduri îmi sugerează imaginaţia, ca şi în cazul lui Ion Luchianov.

Premiantul ultimelor ediţii ale Campionatelor Europene şi Mondiale Sergiu Toma (81 kg) ne va spune la ce preţ se va vinde aurul, argintul sau bronzul olimpic într-o singură zi - pe 31 iulie. Atunci, conform recomandărilor metodico-ştiinţifice transpuse în fapt de  Vasile Colţa (antrenorul) şi de Veaceslav Manolachi (managerul), toate astrele trebuie să-l favorizeze. S-au făcut şi rugi, sînt ctitorite biserici pentru ca Cel de Sus să le dea mîna de ajutor necesară ca la finele zilei să încingă o mică horă moldovenească într-o ambianţă preponderent britanică. Vom juca-o?

Numaidecît am să fiu martorul ocular al evoluţiilor lui Anatol Cîrîcu (haltere, 94 kg), care va ataca la Londra, pe 4 august, conform rezultatelor sale, de pe poziţiile 2-3. Teoretic, există şanse de a cîştiga, de a urca pe podium. Fireşte, am să fiu la concursul campioanei europene Cristina Iovu (53 kg), prima halterofilă moldoveană calificată la Jocurile Olimpice, care va debuta pe 29 iulie.

Luptele libere vor pune capac sau cunună aşteptărilor noastre. La 9 august va concura "straniera" Svetlana Saenko (72 kg), premiantă la Europene şi Mondiale. Deci, există şi aici nişte premise de a intra în atenţia lumii. La 12 august, ultima zi a Olimpiadei, va apărea pe salteaua de concurs Nicolae Cebanu (96 kg), elevul reputatului antrenor Nicolae Oriol. Fac referinţă la el, fiindcă de planul tactic  pe care-l va elabora contează enorm, precum se ştie, rezultatul final.

Dacă va fi posibil, o să mă străduiesc să fiu şi la meciurile "bulgarului" Anatol Guidea (60 kg), programate pentru 11 august. Pe 8, 9 şi 11 august am să ţin pumnii strînşi şi pentru foştii compatrioţi, canotorii Victor Mihalachi (România) şi cvartetul deja rusesc Vasile Pogreban, Alexei Coroşkov, Alexandru Diacenko şi Vitalie Iurcenko, toţi multipli premianţi la Europene şi Mondiale.

Cam atît şi cum spunea odată celebrul Ioan Chirilă, patriarhul ziaristicii sportive româneşti, născut la Cairaclia (Ismail),  dacă vizitezi un muzeu (hai să înlocum cuvîntul cu Olimpiadă), trebuie să ştii precis, din start, ce vrei să vezi, pentru a nu pierde timpul. Precizarea de rigoare sosită de la London Media Centre. Pentru jumătate din manifestările culturale programate trebuie de plătit. Deci, pare-mi-se, competiţia la acest capitol va fi cîştigată de chinezii de la Beijing International Media Centre. Ştirea mă face să-mi aduc aminte de fraza plastică ce remarcă pragmatismul englezesc- nu există rivali eterni, ci interese eterne.

                                 (va urma)