Așa am urcat - toți - pe podiumul olimpic

(Fragmente din cartea ziaristului Ion Robu "Noi la Olimpiada de la Londra". Începutul - la 26 octombrie. Continuare - pe 2 noiembrie, 9 noiembrie, 16 noiembrie, 24 noiembrie, 1 decembrie)

13.08.2012

                                               Am împărţit locurile 75-78 în lume

 Lotul naţional olimpic a împărţit cu reprezentativele din Qatar, Singapore şi Grecia locurile 75-78 în clasamentul general pe medalii la Olimpiada de la Londra. Acest loc onorabil printre cele 204 ţări participante a devenit posibil datorită celor două medalii de bronz cucerite de Cristina Iovu şi Anatol Cîrîcu, ambii membri ai Clubului Sportiv Central "Dinamo", în concursul de haltere.

Locuri meritorii în clasament au ocupat luptătorul de stil liber Nicolae Cebanu, Zalina Marghieva (aruncarea ciocanului), boxerul Vasile Belous şi Sergiu Toma (judo), arcaşul Dan Olaru, Ion Luchianov, Toţi sînt dinamovişti. Pe locul zece s-a situat luptătoarea de stil liber Svetlana Saenko, care reprezintă Clubul Sportiv Central al Armatei.

14.08.2012

Happy end cu poliţia din Stratford

Cu ce rămîi, de fapt, după o deplasare de la Jocurile Olimpice? De la cea din Atlanta am revenit cu ideea de a scrie o cărţulie şi a fixa totul, dar pînă la urmă nu a ieşit nimic şi multe lucruri s-au spulberat déjà din memorie. Prea mare penurie era pentru moment în ţară şi nici cine ştie ce experienţă în domeniu nu aveam ca să purced de unul singur la drum. Am rămas, deci, cu nişte amintiri vagi. La Atena am descoperit, graţie Rodicăi Socolov (Pe unde o mai fi buna mea colegă de la BASA-press acum, fiindcă la puţin timp după Olimpiadă a plecat din Atena?), că la Centrul municipal de presă este mai comod să activezi decît la Centrul principal de presă, că noi, reporterii sîntem slabi de tot şi trebuie ceva de făcut, trebuie cineva să se revolte, să se sacrifice într-un fel, pentru a pune cît de cît lucrulile într-o albie a normalităţii. Aşa a apărut, mai mult din mînie, cum a scris cîndva marele Ioan Chirilă "World Cup, 1996", cartea "Maratonul de la Atena".

La Centrul municipal din Beijing (Beijing Internaţtional Media Centre) a fost ca în poveste. Totul organizat, pus la punct, pînă în cele mai mici detalii.Am scris ceva ce se mai păsrtrează încă în arhiva personală, dar n-am găsit sponsori şi m-am dezis de a fixa totul pe coala albă de hîrtie, pentru că din prima lucrare, în temei, doar mi-am întors numai banii cheltuiţi pentru editare. Acum am numai promisiuni pentru moment că am să mă descurc şi n-am să pun prea mulţi bani din propriul buzunar, şi risc. Mă aventurez chiar dacă sponsorul meu principal pe care mizam mult m-a dat elegant de-a şuiul pe gheaţă în ajunul plecării, s-a făcut niznai la sosire şi slabă-i de tot speranţa că-şi va respecta promisiunea făcută.

Dar avem două medalii ce-s pentru noi mai scumpe chiar şi decît aurul, cum s-a exprimat foarte plastic viceministrul Tinereului şi Sportului, Octaviam Bodişteanu. "Ele-s de platină dacă ţinem cont în ce condiţii au fost obţinute", a spus el.  În plus, păstrez şi nişte amintiri frumoase despre Londra, oamenii ei. Şi cîteva dintre ele - fiţi atenţi toţi cei ce critica în stînga şi-n dreapta cu şi fără prilej poliţia noastră - este despre modul cum îşi exercită obligaţiunile de  serviciu  oamenii ordinii publice de pa malul Tamisei.

Prima, cea cu cerşetorii, v-am relatat-o. A doua întîmplare ce m-a lăsat pironit locului, obligîndu-mă să fiu preţ de cîteva minute martor s-a produs la trecerea pietonală de lîngă Clădirile Parlamentului vizavi de staţia de metrou Westminister. O biciclistă rămasă de pîlcul care-i o imagine frecventă a Londrei a încercat să traverseze strada pe roşu ca să prindă fluxul şi a fost lovită de un motociclist-poliţist. Căderea a fost dureroasă, deşi polismanul a frînat prompt. Începe discuţia dintre ei. Pe ton calm. Domnişoara de vreo 14 ani  este întrebată cum se simte, dacă nu este nevoie să fie transportată la urgenţă. Se despart frumos, cu amabilitate sinceră în priviri.

În aceeaşi zi mai am puţin timp la dispoziţie pînă a intra în ExCel London, la turneul de judo, şi mai contemplez afară mulţimea din apropierea sălii. O doamnă de vîrstă medie şi un băieţandru de vreo 12 ani procură bilete cu tăbliţa "I, m need the tichets!" . Trec minute în şir şi nimeni nu le acordă nici o atenţie. În sfîrşit, o pereche se opreşte şi le oferă un bilet, care-i cumpărat imediat. Faţa puştanului radiază de bucurie. Nu trece însă nici măcar aproximativ un minut şi de ei se apropie un bărbat îmbrăcat în civil, care prezintă legitimaţia şi începe ancheta. Cine-i doamna, are documente ce-i confirmă identitatea, la ce preţ a procurat tichetul, unde activează...

La puţin timp mai vin doi inşi îmbrăcaţi civil, ca şi majoritatea spectatorilor. Faţa doamnei păleşte. Este derutată. Doar biletele la Olimpiadă s-au vîndut din timp numai online. Ea riscă o pedeapsă. Care - nu cunosc, dar se vede că nu este dintre cele mai plăcute. Pornesc toţi în direcţia sălii. E timpul să plec şi eu. La prima intersecţie poliţiştii se fac nevăzuţi, iar doamna şi copilandrul păşesc spre ExCel London deja cu o dispoziţie normală.

...14 august, ultima mea zi de aflare la Londra. Plec la supermarchetul din vecinătatea Satului Olimpic să procur nişte suvenire. Punga oferită pentru cumpărături este din hîrtie. Parcă-i destul de trainică şi pun în ea şi borseta în care se află cheile de la apartamentul închiriat, telefonul mobil, cîteva lire. Trec drumul şi fiindcă mai am timp liber destul intru şi la Stratford Centrale. Probez o cămaşă după care ies şi stau puţin pe un scaun din faţa cafenelei Corse apoi plec la staţia de autobuze. Peste vreo 15 minute urc în autocar şi sus la etajul doi, déjà în drum, la a doua staţie, aud discutînd o familie de români. Devin momentan mai atent şi descopăr că punga este ruptă, iar borseta lipseşte.

Şoc neplăcut. Ce-i de făcut, cum salvez situaţia?  Şansa de a forţa uşa odăii apartamentului nu mă aranjează deloc. Varianta de a urca cumva la etajul doi al clădirii şi a intra pe oberliht - de asemenea.  Revin iute din nou  la Stratford Centrale peste circa 20 de minute şi la secţia unde m-am oprit iniţial  întreb dacă nu a găsit cineva o borsetă. Nu este. Chem managerul. Primesc acelaşi răspuns. Plecăm îmreună la securitatea suermarchetului. Acolo sînt sfătuit să mă adresez poliţiei.

Cu engleza mea stîlcită sînt numai bun de a explica cele întîmplate. Au înţeles totuşi esenţa transmisă şi revenim împreună la supermarchet. Unul dintre poliţişti urcă pentru a verifica rezultatele camerei de luat vederi. Revine  peste puţin timp şi îmi spune că am plecat cu borseta în mina dreaptă. Plecăm vizavi, la Corse, şi stabilim locul unde am stat şi din ce punct este fixat mai bine momentul de camerele de luat vederi. Poliţistul cel mai experimentat pleacă să studieze rezultatele.

 Aşteptăm vreo cinci minute după care al doilea poliţist îmi spune să revenim la Corse pentru a preciza unele detalii la personalul cafenelei. Gabriele, chelneriţa chestionată  - o domnişoară originară din Lituania aveam să aflu mai tîrziu, care nu vorbea deloc rusa - mă întreabă de ce culoare este borseta, ce mărime are, ce conţinea. Îi spun şi... mi-o aduce. Totul s-a rezolvat! Îi ofer un suvenir minuscul moldovenesc ce se afla în borsetă. Mai am încă unul şi il întind poliţistului. Refuză politicos să-l ia. Thanks, mister David Giluck (180 MD), mister Trevor Fox (841 MD). Dacă cumva, printr-o minune, revin la Londra numaidecît am să intru la seful vostru din Stratford pentru a  vă aduce şi în scris mulţumirile de rigoare. 

                                           FIȘIER BIOGRAFIC             

Născut pe 21 octombrie 1948 în Climăuţii de Jos (Şoldăneşti).

Am absolvit Universitatea de Stat din Moldova, facultatea filologie, specializarea jurnalistica (1975).

Am  activat la ziarul „Moldova Socialistă" (1977-1985), Radioteleviziunea Naţională (1985-1990), publicaţiile „Cuvîntul" (1990-1991), „Moldova sportivă"(1991-1992),"Săptămîna" (1992-1995), „Fotbal hebdo" (1995-1997), „Flux" (1997-1999), Agenţia de ştiri BASA-press (1999-2007). În prezent sînt angajat la Agenţia Informaţională de Stat  MOLDPRES.

Autor al cărţilor „Maratonul de la Atena" (2005), „ Luptători intraţi în istorie" (2008)," Recordmenii fotbalului moldovenesc" (2010),  multiplu premiant al concursurilor de tenis de masă, baschet, nataţie, atletism, joc de  dame din cadrul Olimpiadei Asociaţiei Presei Sportive din Moldova.

Am fost acreditat la Campionatul Mondial de fotbal (1998), Jocurile Olimpice de la Atlanta (1996), Atena (2004), Beijing (2008), Londra (2012).

Coordonate: irobu@moldpres.md, 060300752, 079193640.Cartea poate fi procurată în librăriile PRO Noi, Moldpresa, Cartier.