EXCLUSIV Mircea Sandu și ceilalți ”eroi” din 1973, despre culisele victoriei istorice cu 9-0 cu Finlanda

În 1973, România învingea Finlanda la București cu 9-0. Deși au trecut de atunci peste 40 de ani, diferența de scor a rămas și azi un record pentru naționala noastră. Digi Sport a ales pentru a spune povestea acelui meci intrat în istoria fotbalului românesc trei dintre marcatorii de atunci, Liță Dumitru, Dumitru Marcu și Mircea Sandu, ultimii doi autori a câte unei duble. 

Dumitru Marcu deschide amintirile: ”Pe atunci, ne bucuram când jucam cu nordicii. Le dădeam 5-6 mereu. ”Vikingii” le spuneam. ”Iar jucăm cu vikingii”, așa ziceam (râde). Meciul acela a fost ultimul din preliminariile pentru CM 1974. Trebuia să dăm cel puțin 9 goluri. La acest scor ne puteam califica dacă Albania nu lua bătaie acasă de la RDG. Primele 8 goluri au intrat, golul 9 a fost cel mai greu (râde). Mai erau 20 de minute și nu intra în poartă. Până la urmă, a venit de pe bancă Dudu Georgescu și a dat el. Am bătut cu 9-0. Dar albanezii, deși la un moment dat era 1-1 prin minutul 90, au pierdut și s-a dus RDG la Mondiale”, povestește fosta extremă de la Craiova și Steaua, acum antrenor la Gloria Buzău.

Atacul tricolorilor din 1973: Dumitrache, Mircea Sandu, Dudu Georgescu

”Finlanda era un fel de Luxemburg astăzi. Cu toate astea, noi am jucat excepțional atunci. Eu am marcat două goluri. Primul a fost cu o execuție cum rar se întâmplă, cu călcâiul. Portarul Finlandei de atunci, cu care sunt prieten foarte bun, a ajuns ulterior președintele Federației și mereu depănam amintiri când ne întâlneam”, își aduce aminte și Mircea Sandu, fostul președinte al FRF. ”Ca să vă dați seama ce echipă aveam, la acel meci au jucat Dumitrache, după părerea mea cel mai mare vârf pe care l-a avut România, Dudu Georgescu și eu. Deci trei atacanți care au marcat, cred, peste 600 de goluri împreună”.

Atunci, naționala României venea după două campanii succesive în care câștigase grupele preliminarii, pentru CM 1970 și CE 1972. ”Ca să joci la echipa națională atunci trebuia să prestezi fotbal în Liga 1 cum trebuie. Nu ca acum, când dai de două ori cu latul și ești la echipa națională. Niciun jucător din actuala echipă nu ar fi avut loc în cea din 1973. Ca să nu mai vorbim de generația lui Hagi... Noi eram fotbaliști atunci. Din 30 – 25 loveam mingea cu ambele picioare. În România, acum, nu sunt trei jucători care lovesc cu ambele picioare”, spune și Liță Dumitru, fostul mijlocaș de la Rapid și Steaua.

Antrenorul României s-a dus să-i pregătească o săptămână pe albanezi

Antrenor în acea perioadă era Valentin Stănescu. Sau ”Nea Tinel”, cum îi spuneau jucătorii celui care a reușit o performanță singulară în fotbalul românesc: campion cu Rapid, Craiova și Dinamo. ”El nu era cu tactica. Dar intra în inima jucătorilor, cam un fel de Șumudică  acum. Foarte inteligen, dar cu explicațiile le avea mai greu. Îmi aduc aminte și acum, cum ne-a spus, înainte de meciul cu Finlanda, cu vocea lui groasă: ”Bă, aveți grijă că trebuie să dăm 9 goluri cel puțin!”. Asta a fost tot. Dar am dat... Bine, noi îi aveam și pe Dinu și Lucescu, ei studiau de multe ori adversarul. Că primeau reviste din străinătate. Că noi, atunci, nici nu aveam posibilități să studiem adversarii. Îmi aduc aminte, am trimis odată pe cineva să filmeze o echipă cu care trebuia să jucăm. Și au filmat printr-un gard, printr-o plasă... Nu se înțelegea nimic. Ne-am uitat puțin și am aruncat caseta...”, povestește Dumitru Marcu.

”Dar, revenind la Valentin Stănescu, a făcut un lucru pe care nu știu dacă l-a mai făcut cineva. Cu o săptămână înaintea meciului Albania – RDG, el s-a dus în Albania! A dat indicații la antrenamente, a stat cu albanezii să-i ajute să câștige cu RDG. A stat o săptămână acolo...”, își aduce aminte Marcu de un moment unic, poate, în istoria fotbalului mondial.

”Nea Tinel era o figură specială, da... Dădea niște palme... Avea o palmă ca o cazma, că a fost portar. Și când îți dădea o cazma... Am luat și eu, cum să nu? Nu rata pe nimeni”, îi completează portretul selecționerului din acea campanie și Mircea Sandu.

Rică Răducanu ”a comis-o” în Finlanda, la 1-1, meciul care ne-a costat calificarea

Am câștigat atunci cu 9-0 împotriva Finlandei, dar nu ne-am calificat. Însă tot din cauza Finlandei. Pentru că a existat și reversul medaliei acestui scor record, un 1-1 în deplasare, în debutul campaniei, exact punctul pierdut care ne-a costat prezența la Mondialul din 1974. Și acel meci, de la Helsinki, are povestea lui specială. ”Eu îmi aduc aminte în primul rând nu de meciul de acasă, cel cu 9-0, pentru că acela a fost un meci ușor. Ci de jocul de la ei. Am condus cu 1-0 până spre minutul 75, când Rică Răducanu a adormit pe minge vreo 40 de secunde, arbitrul a dat o indirectă și ne-au bagat mingea în poartă. S-a făcut 1-1, atât s-a terminat și am pierdut calificarea din cauza acelui gol. La final, am fost toți grămadă pe Rică, chiar și nea Angelo, dar Rică așa e, le are pe ale lui. Zicea: ”Eu am am vrut să se termine meciul”. |Păi se termina în minutul 75, nebunule? Aveam promiși pentru calificare 15.000 de lei plus o aprobare de Renault 16. Era o chestiune senzațională atunci”, spune și azi, cu amar, Liță Dumitru.

Ce va fi acum? ”Nu va fi 9-0, asta e clar”, spune Mircea Sandu. ”Dar pentru jucătorii actuali ar trebui să fie un imbold acel record stabilit de noi”, crede fostul președinte FRF.  ”Noi am bătut cu 9-0, dar nu ne-am calificat. Ei să-i bată cu 1-0 pe vikingi și să se califice”, încheie Dumitru Marcu.

Finlanda – România 1-1

20 septembrie 1972, Helsinki

România: Răducanu – Sătmăreanu, Dobrău, Dinu, N. Ionescu, I. Dumitru, R. Nunweiller, M. Lucescu, Domide, Neagu, Fl. Dumitrescu (Iordănescu 46). Antrenor: A. Niculescu.

A marcat: R. Nunweiller (52)

România – Finlanda 9-0

14 octombrie 1973, București

România: Răducanu – Sătmăreanu, Antonescu, Sameș, Deleanu, I. Dumitru, Dinu, Pantea, M. Sandu, Dumitrache (D. Georgescu 75), Marcu. Antrenor: V. Stănescu.

Au marcat: I. Dumitru (6), Marcu (8, 43), M. Sandu (25, 65), Dumitrache (45, 63), Pantea (55), D. Georgescu (81)