Veaceslav Posmac: «Nu există un aşa fotbalist care nu ar visa să joace pentru naţională»

- Ca de fiecare dată vacanţa de iarnă o petrec în oraşul natal Vulcăneşti, unde în sânul familiei am întâmpinat Anul Nou. Prietenii mei sunt amatori ai fotbalului, deaceea împreună cu ei mi-am menţinut forma fizică, totuşi au fost sărbătorile, s-a mâncat mult.

- Pentru tine prin ce este importantă această pauză de iarnă? A fost ceva neobişnuit?

- Mai întâi am aşteptat când va fi anunţat lotul lărgit al naţionalei Moldovei, iar când am văzut numele meu m-am bucurat enorm. După asta eram nerăbdător să aflu lotul definitiv, cina va pleca la cantonamentul din Emiratele Arabe Unite.

- În acelaşi timp erai ales de suporteri drept cel mai bun jucător al «Daciei» în anul 2013. Ce înseamnă asta pentru tine?

- Desigur că sunt fericit şi este plăcut că fanii au apreciat munca mea, dar nu este numai meritul meu. Această apreciere o împart cu toată echipa. Această convocare mă obligă să cresc din punct de vedere profesional. Sunt recunoscător suporterilor şi îi felicit cu Anul Nou. Sper ca în viitor să fie în continuare alături de «Dacia».

- În general, prin ce ţi s-a memorat anul care a trecut şi la ce te aştepţi de la anul 2014, ce obiective îţi propui?

- În anul 2013 mi s-au memorat mai mult două meciuri. Primul - când am jucat pentru naţionala Moldovei împotriva Kârgâzstanului. Chiar dacă a fost o partidă amicală, dar totuşi a fost debutul meu la prima reprezentativă. Al doilea - meciul de acasă împotriva lui «Cernomoreţ» Odesa în preliminariile Ligii Europa, când «Dacia» a demonstrat că are caracter şi la final a obţinut o victorie meritată. În ceea ce priveşte obiectivele, am doar unul - să merg înainte, să-mi îmbunătăţesc calităţile şi să fiu pe picior egal cu fotbaliştii care sunt mai buni ca mine.

- Antrenorul principal al naţionalei Moldovei, Ion Caras te-a inclus în lista definitivă a fotbaliştilor care se vor deplasa în cantonamentul din Emiratele Arabe Unite. Când ai aflat de această decizie, care au fost emoţiile?

- Totuşi, unele vise devin realitate. Cum se spune, ce soldat nu vrea să devină general. Aşa se întâmplă şi la un jucător. Nu există un aşa fotbalist care nu ar visa să joace pentru naţională, să apere onoarea ţării sale şi să-i cânte imnul oficial.